Problemele de caracter – posibil drum spre boala psihica?

Depresie, anxietate, afectiuni psihice, tulburari, … Toate sunt depistabile prin semne si simptome si mai ales prin lipsa sau slaba functionalitate in viata personala, sociala si profesionala a persoanei in cauza.

Aceste simptome pot include lipsa motivatiei si incapacitatea de a intreprinde chiar si lucruri marunte, lipsa increderii in sine, inactivitatea, sentimentul inutilitatii, apatia si multe altele.

Dar exista oare alte mecanisme care ne retin in aceasta zona, in acest blocaj si care tin de caracteristici ale caracterului? Pentru a ne raspunde la aceasta intrebare trebuie sa exploram mai profund lumea noastra interioara.

Toti avem calitati si “defecte” vis-à-vis de caracterul nostru. La unii dintre noi insa “defectele” sunt mai vizibile, si asta nu neaparat pentru ca nu ar exista acele calitati in noi, caci toti ne nastem cu ele in ADN-ul nostru, doar ca, dintr-un motiv sau altul, nu le-am alimentat, astfel incat sa creasca si sa ne caracterizeze in mod predominant. Astfel, lipsa cresterii acestor calitati duce la inmultirea “defectelor” de caracter si ajungem o persoana diferita de cea care era desemnata sa devina prin nastere.

Exemple in acest sens, ca si caracteristici negative ar fi egoismul, intentia de manipulare, minciuna, duplicitatea si altele. Toate acestea inseamna de fapt un dezechilibru in fiinta noastra.

Putem descreste intensitatea si multimea acestor aspecte negative ale caracterului si personalitatii noastre doar crescand frecventa si numarul calitatilor, asa cum, aprinzand o lumanare, aducem lumina in intuneric. Un element pur si simplu se inlocuieste cu altul, suma acestora ramanand egala.

Un punct important in aceasta analiza il constituie importanta si puterea gandurilor pe care alegem constient sau inconstient sa ne conduca emotiile, comportamentele, intr-un cuvant, viata.

Aceste ganduri ne pot ajuta sau ne pot distruge. Astfel, in unele cazuri, gandurile se centreaza doar asupra propriilor nevoi, a propriilor lipsuri, a propriilor nemultumiri, neintelegeri, dureri, deci doar asupra propriei persoane. In acel moment intram intr-un cerc vicios, deoarece niciodata nu poate fi totul perfect in viata noastra si, pe fondul observarii prin prisma gandurilor automate distorsionate (etichetarea, gandirea in termeni de “totul sau nimic”, prezicerea, personalizarea s.a.), a convingerilor dezadaptative si a schemelor negative, se ajunge in mod automat la o viziune tot mai sumbra asupra propriei vieti, ceea ce va duce la o crestere a gradului de depresie a acelei persoane.

Daca reuseste sa isi indrepte gandurile spre nevoile, trairile, poate lipsurile, spre analiza situatiilor de viata, bune sau rele, ale altor persoane, ale celor de langa el si nu numai, acel om se afla pe drumul care il poate elibera de depresie.

Este un drum care la inceput i se poate parea anevoios, mai ales unei persoane care s-a pus pe sine intotdeauna pe primul loc in actiunile sale, doar cu propriile nevoi, doar cu propriile interese, neinteresandu-l persoana celuilalt. Si aceasta se intampla deoarece inca nu cunoaste puterea sentimentului de recunostinta. Exista asemenea situatii, in care – din cauza ca persoana nu a actionat niciodata pentru altcineva, sau rareori, si de obicei pentru un interes – acea persoana trebuie invatata “magia” verbului “a da” pentru a se vindeca. “A da” un zambet, o imbratisare, un mic ajutor, un gand bun. Toate acestea insa e necesar sa fie realizate fara asteptari, dezinteresat, nemanipulativ. Tot la categoria “a da” intra, mai intai descoperirea, apoi dezvoltarea treptata a capacitatii de empatizare, de intelegere a trairilor altora, a nevoilor lor, capacitatea de a se transpune in “papucii altcuiva”.

De multe ori exista extrem de multe rezistente la o asemenea persoana atunci cand incercam sa ii inoculam acest stil de a privi lucrurile, de fapt cand incercam sa il ajutam sa inteleaga lucrurile, tocmai pentru ca nu a cunoscut existenta, trairea propriei vieti in absenta propriului ego. Nu e neaparat vorba de egoism, pe cat de nerealizarea, neintelegerea ideii de existenta fara acest “animal de companie”, daca ne exprimam mai plastic.

Acesta e un drum care ridica energia propriei noastre fiinte, calitatea vietii, stima de sine, respectul pentru viata. Reface legatura cu eul nostru, dar si cu ceilalti , o legatura complexa, de un nivel superior, energetic, cu adevarat uman.

In momentul in care macar o singura data o persoana primeste energia pozitiva transmisa de recunostinta pura a altei persoane, chiar a oricarei alte fiinte, transformarea fiintei sale subtile a avut loc, iar aceasta evolutie nu mai poate regresa niciodata, e inceputul unui tipar care ne va insoti intreaga viata.

Acea persoana va fi din ce in ce mai buna, mai empatica, mai echilibrata, mai evoluata, are posibilitatea de a fi o fiinta sanatoasa din punct de vedere psihic si mental.