Un univers intr-o fiinta

O viata de om e mult, sau putin? Probabil ca fiecare am raspunde diferit. Din varii motive. Suntem ori prea subiectivi, ori prea obiectivi, poate. Mi-as dori sa fiu egal din amandoua. Sa fiu obiectiva, rapartandu-ma la secole, mii de ani sau chiar milenii sau la o clipa, o secunda. Dar ca sa pot fi sincera cu mine, trebuie sa fiu si subiectiva. Sa recunosc faptul ca lungimea vietii e oglinda perceptiei mele asupra ei. Ca eu am legatura si influenta in viata mea. Cu alte cuvinte, constientizarea faptului daca imi place viata mea, daca o respect pentru atat cat e, daca e valorificata, pe de o parte, sau dimpotriva, o consider ceva de la sine inteles, ceva ce mi se cuvine oricum m-as comporta, as gandi sau as simti. Astfel, cuvantul Viata parca surprinde alte conotatii, alte intelesuri si valori, mult mai profunde. Nu mai e un simplu cuvant, ci cand il auzim, fiinta cea mai adanca din noi simte ca traieste cu adevarat, iar intreaga noastra existenta devine o traire mai constienta, mai plina de recunostinta.

Intoarce-ti fata catre soare, iar umbrele vor cadea in spatele tau. Psiholog Camelia Elena Zagrean